top of page

Șoferul de ridesharing: un challenge personal

  • Poza scriitorului: Ender
    Ender
  • 6 nov.
  • 4 min de citit

În ultimii patru ani jumătate am avut aproximativ 1541 de curse pe aplicațiile de ridesharing. Din nefericire, majoritatea au fost duse la capăt în condiții de nesiguranță. Să depășești viteza legală, să conduci agresiv, să te bagi pe toate liniile dedicate transportului în comun au devenit practici comune, de zi cu zi. Lucruri uzuale pe care le fac toți șoferii "buni" că doar știu ei la câți "ani de șoferie" au.

Unul dintre cele mai bizare lucruri observate de mine a fost lipsa completă de importanță acordată oricărui element din trafic care nu era un autovehicul. Pietonii au devenit un fel de obstacole extrem de enervante care se mișcă foarte încet. Șoferul deseori întră cu botul mașinii chiar și pe marcajul trecerii de pietoni și așteaptă încordat să te miști mai repede. Nici bine nu apuci să treci de perimetrul mașinii că șoferul deja a și început să se miște de pe loc, trecând câteodata cu gingășie, câteodată cu burnout, pe lângă fundul tău. Poate ai vrea totuși să fi biciclist? Ghinion. În percepția șoferului tot te miști mult prea încet, deși viteza medie de deplasare în traficul din ultra-congestionatul București este undeva la 15km/h. Ca să nu mai zic că trebuie să și fie atent la tine. Nu înțelege greșit! Viața ta nu este mai importantă decât timpul lui, dar din fericire avem totuși de răspuns asupra faptelor noastre în trafic. Faptul că bicicleta nu poluează și că mai și ajută la sănătate (exceptând faptul că respiri noxele generate tot de mașini) nu e vreun argument valid în percepția șoferului average. Vorbește-i mai bine despre cum nu avem locuri de parcare și poate așa vă conectați. Hint: avem locuri, mașini sunt prea multe.

Adună toate astea la un loc și multe altele și pune peste cireașa faptului că același comportament îl au și șoferii de ridesharing sau taximetrie. Când un client, emphasize om, își pune viața în mânile tale și se bazează că va ajunge în siguranță la destinație ai zice că măcar atunci lucrurile ar sta diferit. Nope. Aceeași poveste. Șoferul își schimbă tigaia, dar moravul ba! Iar aici adăugăm și incentiva de a câștiga câțiva lei la sfârșitul unei zile de muncă. O incentivă aparent inocentă, nu? Cu toții lucrăm pe bani, iar mediul în care trăim nu e unul sigur din punct de vedere economic, dar niște 1541 de curse mai târziu și câteva zeci de near-misses, mă face să văd incentiva asta ca pe ceva extrem de murdar. Șoferii își justifică deseori astfel viteza excesivă și condusul agresiv. Acei câțiva lei nu merită atunci când sunt puși în balanța cu viața clienților și a celorlalți participanți la trafic. De cele mai multe ori mă întreb care e take-ul șoferului asupra sanctității vieții. Să-ți pierzi viața e ceva groaznic, dar să ți-o pierzi din motive ușor de evitat e de nedescris.


Viteza - pericol fundamental


ree

Un exercițiu de imaginație minunat pentru a înțelege cât de stupidă e decizia de a face ciumbușlucuri în trafic e dacă am putea avea un contoar sub forma unui speedometer care îți arată în timp real cât de tare crește probabilitatea de a face o greșeală în trafic pe care să nu o mai poți controla și înca unul care arată cu cât cresc șansele de fatalitate în cazul unui accident. Și tare mi-ar plăcea să fie așezate mare și vizibil atât pentru șoferi, dar și pentru clienți doar ca să auzim cu ce fel de argumente ar mai veni piloții noștri NASCAR.

Până atunci totuși putem să facem referință la zecile (poate sutele?) de studii care arată date concrete în ceea ce privește corelația dintre viteză și probabilitatea de a face accident și fatalitățile rezultate din acestea. Un nume care tot apare atunci când cauți astfel de informații este Nilsson G. (sau pe numele complet Nilsson Göran care nu apare așa decât în lucrările propriu-zise) ale căror lucrări par să fi influențat multe dintre celelalte studii sau meta-studii. Mai jos un citat dintr-un meta-studiu bazat pe lucrările lui Nilsson.

Puse cap la cap toate datele cu greu pot să mă încred în anii de trafic ai următorului meu șofer de ridesharing, oricât de bine intenționat ar fi el sau ea. Să conduci bine înseamna să conduci legal și preventiv, nu rapid.

Care e bariera aia din adamantium care și după un near-miss cu tendințe fatale nu poate să fie ridicată și urmată de un "scuze" sincer? Cum să încep dialogul în așa fel încât să nu fiu condescending sau să supăr în alt fel? Cum să explic că șofatul în condiții de siguranță și legalitate e ceva ce nici măcar nu ar trebui să cer la începutul fiecărei curse?

Eu unul nu mă grăbesc. Hai să ajungem în siguranță!


Surse:






 
 
bottom of page